Batjocoritorul


Cel care batjocorește
Râde și e fericit,
El o victimă-și găsește
Cu gura, l-a doborât

Îi place să umilească
Pe oricine-i iese în cale
Încearcă să ticluiască
Vorbe grele și ocare.

Disprețul, el și-l arată
Față de cel atacat,
Îi spune încă o dată
Că e bun de aruncat

Comparații apoi face
Între el și cel umil
Gura lui de loc nu tace
Nu contează, că-i copil

Sau un om încărunțit
Vocea lui nu contenește
Pe rău, el este pornit
Și deloc nu obosește.

Plin de mândrie, îngâmfat
El perfect, pare că este
Nu contează ce-a stricat
Și-o inimă, năruiește

Zice, zice și nu tace
Vorbe grele-n gură are
Nici gând ca să facă pace
Se aprinde și mai tare,

Căci de cel rău e condus
Și îi place, să jignească
Nu-L iubește pe Isus
Hotărât e, să rănească

Deasupra vrea să se vadă
Față de cel rușinos
Și nu vrea deloc să creadă
În iubirea lui Hristos.

El de cel rău e condus
Și dorește să jignească
I se pare că-i mai sus
Hotărât e, să rănească

Superior se arată
Față de cel rușinos
Să se vadă de îndată
Cât este de curajos

Căci el spune tot ce simte
Față de aproapele său
Așa este el, nu minte
Așa-i caracterul său

Dar pe el nu se privește
Pe el nu se analizează
Crede că tot ce vorbește
Este drept și asta contează.

Amin

Câmpia Turzii, 8 august 2023